AJUTOARELE

Numim generic “ajutoare” toate mijloacele de care poate si trebuie sa dispuna calaretul pentru a obtine de la calul sau ceea ce doreste – sa fie calm, linistit, sa mearga inainte, sa se opreasca, sa urmeze un anume traseu, sa mearga intr-o anume alura, sa execute anumite miscari, sa sara, etc. Din punct de vedere didactic, distingem doua tipuri de ajutoare:

1. Ajutoare naturale: piciorul (pulpa), mana, sezuta si vocea
2. Ajutoare artificiale: pintenii, cravasa

Buna folosire a acestora, intr-un mod logic si echilibrat, duce la rezultatul dorit; prin intermeiul ajutoarelor, calaretul comanda calului ce trebuie sa faca, de aceea, el nu trebuie sa dea semnale contradictorii prin folosirea contradictorie a ajutoarelor. De exemplu,daca vrem sa facem calul sa mearga inainte, nu facem o presiune mai mare cu pulpele pe flancul calului, dar in acelasi timp sa rezistam cu mana, sau sa folosim vocea spunand: ho, ho.

Dar sa le luam pe rand.

Te așteptăm la noi la pavilion pentru detalii, la Snagov, 5 zile pe săptămână.

Ajutoarele naturale

Printr-o comparatie (destul de nefercita, dar clasica) cu o masina, putem spune ca pulpa este “acceleratorul” – cea care determina plecarea calului de pe loc, sau accelerarea intr-o anume alura, iar mainile sunt “frana” si “volanul” –  prin actiunea lor, calul incetineste, se opreste, sau merge intr-o anume directie.

1. Pulpele (partea de jos a membrelor inferioare, respectiv:  gamba, moletul intern si calcaiul) sunt cele care creaza si intretin impulsia – adica, un fel de “combustibil” necesar calului sa mearga inainte, cu o anume viteza si forta.

Pulpa trebuie sa ramana in contact permanent cu calul, respectiv, cu partile laterale ale trunchiului (flancuri), unde actioneaza prin mici “lovituri”, care sunt, de fapt, presiuni scurte si repetate, mai mult sau mai putin energice, dupa cum si calul raspunde mai greu sau mai usor.  Actiunea pulpei variaza de la cea mai usoara la cea mai energica, astfel:

• simpla deschidere a articulatiei gleznei, sau o simpla apasare pe scarite a halucelor (degetele mari de la picioare), poate determina o actiune pozitiva de impulsie
• Presiunea moletului pe chinga, sau usor inapoia ei, dupa caz;
• Mici lovituri de molet: piciorul se indeparteaza de flancul calului, apoi revine cu presiune inapoi pe flanc
• Mici lovituri cu partea din interior a calcaiului
• Mici lovituri cu pintenul (acest ajutor artificial vine si actioneaza ca o prelungire a piciorului)

2. Mainile sunt cele care, prin tinerea si manevrarea darlogilor, vin in contact indirect cu gura calului, dandu-i astfel acestuia semnale pe care calul le intelege, datorita senzatiei pe care o simte in gura, prin intermediul zabalutei.

Astfel, putem spune ca drumul parcurs de la comanda calaretului la actiunea efectuata de cal este: mana —> darlogi —> zabaluta —> gura —>  efect de control. Mainile nu au nici un rol daca nu au darlogi – de aceea, practic, acest ajutor ar trebui sa se numeasca “mainile cu darlogii”.

Foarte important este “contactul cu gura calului”, fara de care actiunea mainilor ar fi grav perturbata sau inexistenta. Prin “contactul cu gura calului” intelegem o anumita tensiune pe care mainile, prin intermediul darlogilor, o exercita asupra gurii calului, iar aceasta, la randul ei, tot prin intermediul darlogilor, riposteaza printr-o forta egala cu cea produsa de mana calaretului, dar de sens opus, numita “sprijin”. Calul are nevoie si cauta permanent “sprijin” in mana calaretului, de aceea si contactul trebuie sa fie permanent, in orice miscare sau exercitiu al calului.

Contact                                                                             sprijin

Eficienta mainilor poate fi rezumata in trei categorii: mainile actioneaza, cedeaza sau rezista

• Actionarea: se realizeaza prin strangerea degetelor pe darlogi, evitand  orice tragere de darlogi, dinainte spre inapoi, uneori si prin ridicarea usoara a mainilor
• Cedarea: degetele se deschid usor, mainile coboara si avanseaza putin, fara sa piarda contactul
• Rezistenta: mana devine fixa, degetele se strang pe darlogi, coatele aproape lipite de corp

Foarte important: nici o actiune a mainilor NU are voie sa fie brutala, nici macar brusca, ci ferma, dar supla si elastica.

3.   Sezuta are si ea, un rol foarte important, dar care va fi invatat dupa mai multa experienta calare. Modul in care calaretul roteste trunchiul, sau chiar si capul, cum isi lasa greutatea mai mult pe o parte sau alta a seii, pozitia trunchiului mai pe spate, sau mai aplecat in fata – toate acestea au o importanta covarsitoare asupra modului in care calul executa anumite miscari, prin modificarea pozitiei centrului de greutate a calaretului, implicit si a masei comune cal-calaret.

Intre mana, pulpa si sezuta calaretului trebuie realizat un echilibru de asa natura, incat calul sa fie permanent “in impulsie”, adica sa aiba dorinta de a merge inainte, atent si responsiv la comenzile calaretului. Acest mers inainte in impulsie trebuie sa se realizeze “din spate spre fata”, adica: pulpa calaretului —> actiunea posterioarelor calului, care se angajeaza sub masa (corpul) calului —> trecerea energiei spre ancolura si apoi gura calului (ancolura se ridica, botul calului vine aproape pe verticala, sau usor inaintea verticalei) —> gura cu zabaluta —> darlogi —> mana calaretului = CONTACT cu gura calului.

Impulsia se realizeaza intotdeauna “dinapoi spre inainte”, NU invers!

Acest circuit (pulpa –> posterioare –> ancolura –> gura calului –> mana calaretului) sta la baza a ceea ce se cheama “punerea calului in mana”, un concept de baza in dresaj, la care vom reveni in stadii mai avansate:

(a) = debutul “punerii pe mana” a calului;  (b) = cal “pus pe mana”;  (c) = cal “pus in mana”

(a)                                          (b)                                         (c)

4.        In sfarsit, dar nu pe ultimul loc, este vocea – unul din ajutoarele cel mai usor de folosit de catre incepatori. Elevul calare trebuie sa comunice cu calul permanent, prin comenzi de plecare, sau accelerare (un zgomot al gurii, cu efect stimulator, imposibil de descris in cuvinte), sau prin comenzi de incetinire a vitezei, sau chiar de oprire (ho, hop, ola, sau un usor fluierat).

Mai mult decat atat, si tonul vocii e important: o voce calda, calma si cu tonalitate joasa are darul sa linisteasca si sa tempereze calul, sa-l incetineasca, sau chiar sa-l opreasca, dupa cum, o voce raspicata si sonora, va determina calul sa  mearga inainte mai hotarat, sa accelereze, chiar sa devina mai agitat – dupa cum situatia o cere si dupa cum folosim si celalalte ajutoare.

Toate ajutoarele trebuie sa fie actionate cat mai discret si NU MAI MULT DECAT ESTE NECESAR, nici ca intensitate, nici ca durata a actiunii lor!  Unui calaret avansat nici nu trebuie sa i se vada gesturile, ca si cand n-ar actiona deloc, nici cu vocea, dar nici macar cu mana sau cu pulpa.

Chiar daca nu intra in ajutoarele “clasice”, putem spune ca mangaierea calului este tot un ajutor natural pentru ca e singura modalitate practica prin care sa-l felicitam, calare fiind, transmitandu-i calului ca a raspuns bine la o anumita comanda.

Ajutoarele artificiale

Acestea sunt folosite in special pentru a intari actiunea pulpei, pentru a face calul mai atent la comenzi, pentru a stimula impulsia.

Pintenii actioneaza ca o prelungire a piciorului si au rol de stimulare (“accelerator”), dupa cum cravasa actioneaza ca o prelungire a mainii, tot ca stimulator, prin mici lovituri sau doar atingeri in zona umarului sau a crupei.

In lectiile urmatoare vom vorbi despre cum trebuie sa folosim aceste ajutoare, astfel incat calul sa ne raspunda:

• Cum realizam mersul in diverse aluri
• Cum facem trecerea de la o alura la alta
• Cum mergem intr-o anumita directie

 

Am preluat informatii din manualele si articolele pregatite de: Dl. Prof. Alexandru Iavorovschi si EQUESTRIA

Vrei sa afli mai multe sau sa experimentezi impreuna cu noi?
Inscrie-te la Scoala BateSaua!

Rezervări la: contact@batesaua.ro
Detalii: 0722736694 / 0722238866
Locația o găsiți AICI